Соединение установлено Cоединение c WS... Ошибка WS соединения WS временно недоступно

Приветствую дорогой гость!

Для того чтобы общаться с друзьями, читать интерестные новости, делиться впечатлениями, а также многое другое - воспользуетесь:
Авторизация или Регистрация

Соединение установлено Cоединение c WS... Ошибка WS соединения WS временно недоступно
Выберите категорию

Список онлайн друзей


Не отключать экран
Во время чтении рецепта или просмотра фотогалереи - экран будет влючен всегда.

Уведомления


Друзья на сайте
Информирует когда Ваш друг заходит на сайте.
Звук сообщения
Звуковое сопровождение при поступления новых сообщении.
"Не беспокоить!"
Отключает все уведомления входящих сообщений, оповещений и видеозвонков.

Сеть


Режим невидимки
Позволяет скрыть Ваш сетевой статус.

Jocul – activitate umană fără vârstă

Dragi elevi,
În gimnaziul Ciuciuieni s-a decis de a fi promovat cercul de „Jocuri intelectuale online”.

Cu siguranță jocurile intelectuale nu îți sunt străine. Anumite forme ale lor sunt prezente în jurul tău din copilărie, începând cu cele mai simple ghicitori și terminând cu emisiunile-concurs de la televizor sau victorinele de la școală.

Acest curs îți propune o nouă perpectivă asupra fenomenului jocului intelectual, în care un accent deosebit se pune pe interacțiunea în echipă. Materialul teoretic, inclusiv și cel practic, va fi plasat online și treptat perfecționat pentru a asigura un libaj cât mai accesibil și amical - o rețetă desfășurată a succesului tău în jocurile intelectuale.

Cercul de „Jocuri intelectuale online” te va mobiliza și motiva să participi la numeroase activități/turnee, mai întâi în gimnaziul în care îți faci studiile, apoi la posibilele turnee interșcolare, interuniversitare sau alte competiții organizate în Republica Moldova.

Vă urez o lectură plăcută și joc cât mai interesant!


Jocurile sunt pretutindeni. În curte copiii cei mici se joacă “de-a v-aţi ascunselea”, baieţii mai mari bat mingea de fotbal, iar taţii pocnesc de masă piesele de domino. La grădiniţa de peste drum fetiţele se joacă “de-a doctoriţele”, iar băieţeii “de-a războiul”. În troleibuz un domn rezolvă cuvinte încrucişate. Seara în parc un grup de adolescenţi învârt o sticlă pe asfalt şi se sărută. La televizor un nene răspunde la trei întrebări şi câştigă cât salariul unui profesor pe o lună de zile. Din camera vecină se aude vuietul unei maşini de curse – cineva apasă de zor pe tastele calculatorului. Telefonezi bunicii şi afli că astăzi este joc în sat. Iar undeva peste mări şi ţări milioane de dolari sunt câştigaţi sau pierduţi la jocurile bursiere.

Oamenii încep să se joace de mici şi nu încetează niciodată să o facă. Omniprezenţa jocului dă acestui concept o polisemie rar întâlnită. Un actor îşi joacă rolurile pe scenă, iar un politician poate juca un rol important în viaţa întregii ţări. Cineva îşi pune în joc demnitatea, iar altcineva - averea. Unuia îi joacă ochii în cap de fericire, iar altuia îi joacă lacrimi în ochi de tristeţe. Cinicii îşi bat joc de optimiştii care se joacă cu focul.

Jocurile sunt peste tot, dar ele nu sunt totul. Unde este totuși această limită între sensul primordial al conceptului de joc şi celelalte activităţi umane? La această întrebare au încercat să răspundă mai mulţi filozofi, sociologi şi antropologi. Unul dintre primii a fost austriacul Ludwig Wittgenstein (1889-1951), unul dintre cei mai importanţi filozofi ai secolului XX. În lucrarea sa “Investigaţii filozofice” el a demonstrat că elementele jocului, inclusiv rolurile, regulile sau competiţia, nu pot să definească ceea ce reprezintă jocul de fapt. El a ajuns la concluzia că acest concept nu poate fi conţinut de o singură definiţie, ci mai degrabă de o serie de definiţii care comportă o “asemănare de familie” (în germană Familienähnlichkeit

Știați că...

Ion Creangă a descris lumea copilăriei ca un tărâm al jocului. Uneori deghizaţi în preoţi “încep a toca în stative”, făcând un zgomot infernal. Alteori se joacă “de-a mijoarca“ sau “cu mâţele”.

O definiţie și mai tranşantă a fost oferită de sociologul francez Roger Caillois (1913-1978), în cartea sa “Jocurile şi Oamenii”. El a interpretat jocul drept o activitate care are următoarele caracteristici:

Ce tipuri de jocuri există?

Roger Caillois a identificat patru modele interculturale ale jocului:

Agon
Sunt jocurile competitive, încăierările în care egalitatea şanselor este creată în mod artificial, astfel încât adversarii să se poate confrunta în condiţii ideale. Acest model de jocuri implică o rivalitate în care concurenţii îşi pun la încercare o singură calitate (viteza, rezistenţa, puterea, memoria, ingeniozitatea etc.) exercitată în limite definite şi fără suport din exterior.
Alea
Sunt jocurile de noroc, în care învingătorul se decide printr-o decizie independentă de jucător. Cuvântul alea este împrumutat din latină, unde desemna jocul de zaruri – de aici şi cuvântul nostru “aleator”. Cu alte cuvinte, destinul este singurul artizan al victoriei, iar învingătorul are doar calitatea de a fi fost favorizat de fortună mai mult decât adversarii săi. Exemplele tipice sunt loteriile, jocurile de zaruri, cap sau pajură.

Știați că...

Cuvântul “joc“ provine de la latinescul “jocare”, care a fost păstrat într-o formă sau alta în toate limbile romanice.

Pe de altă parte, ludus, termenul latin desemnând jocul, nu a fost păstrat de nici o limbă a familiei romanice...

Mimicria
Jocurile presupun o acceptare temporară a unui univers închis, convenţional şi, în anumite aspecte, imaginar. Este, într-un anumit fel, o iluzie (chiar şi cuvântul iluzie desemnează începutul unui joc: in-lusio). Jocul poate astfel constitui doar o punere la încercare a calităţilor sau a destinului, dar şi transformarea jucătorului într-un caracter iluzoriu care se comportă ca atare. Sunt jocuri de roluri, elementul comun al cărora este faptul că participanţii cred sau îi fac pe alţii să creadă că ei sunt altcineva decât sunt cu adevărat.
Ilinx
Ultimul model include jocurile care urmăresc crearea unui vertij şi care constituie o încercare de a distruge stabilitatea percepţiei prin injectarea unui fel de panică voluptuoasă unei minţi de alftel lucide. În orice caz, este vorba de acceptarea benevolă a unui şoc care distruge realitatea cu o bruscheţe suverană. Jocul provoacă astfel trăiri intense care constituie interesul în sine al acestei activităţi.

De ce jucăm?

De-a lungul timpului au fost propuse mai multe teorii privind originile şi formele de manifestare a jocurilor. Iată câteva exeple:


Teoria jocului în matematica aplicativă

Teoria jocului este una dintre direcţiile ştiinţelor exacte care a căpătat o dezvoltare importantă în ultimele decenii. Ea abordează problema comportamentului optim în jocurile cu 2 sau mai multe persoane. Teoria jocului reprezintă un model abstract de luare a unei decizii; ea nu trebuie confundată cu luarea deciziilor în realitatea socială. Punctul comun al tuturor jocurilor, imaginat în cadrul teoriilor, este ideea de strategie. În 1994 John Harsanui, John Nash şi Reinhard Selton au primit premiul Nobel pentru economie datorită contribuției lor la dezvoltarea teoriei jocului.


Verifică-ți cunoștințele


Задачи

Нет активных задач